Isabela Vasiliu-Scraba

 

IMPRASTIEREA DRACILOR DIN CASA PUSTIE sau

Clonarea gândirii pe ºablon prin hegemonia ideologicã

 

Faþã de vremurile când numai institutele superioare se doreau a fi instrumente de dominare prin înrâurire politicã, secolul trecut a adus noutatea mass mediei, mijloc de clonare a gândirii pe ºablon, cu atât mai eficient cu cât reuºeºte mai bine sã anihileze dreptul constituþional al fiecãrui om de a gândi diferit.

Pentru a putea mai bine controla mass-media, in România ocupatã de armata Rusiei Sovietice s-a desfiinþat multitudinea de edituri, de ziare si de cãrti, eliminând din librãrii si din biblioteci mai toate scrierile rezultate din participarea nemijlocitã a românilor la cultura europeanã. Iar reacþia fireascã de împotrivire la anularea forþatã a libertãþii de gândire nu avea cum sã vinã de la mucoºii deveniþi peste noapte universitari si nici din zona unde mass-media dirijatã de la Kremlin clona gândirea materialist-dialecticã în capul celor ce se pregãteau sã devinã specialiºti în jongleria schiloadã a unei gândiri încãtuºate.

Impotrivire nu se putea ivi nici din foamea, frigul ºi schingiuirile de dupã gratiile unde se aflau vârfurile spiritualitãþii româneºti, nici din repausul duminical al foºtilor universitari deveniþi gunoieri, barcagii, deratizatori sau muncitori necalificaþi în fabrici sau pe ºantiere. 

Rãspunsul românesc la mutilarea gândirii ce se petrecea în Tara subjugatã s-a ivit numai prin scrierile celor aflaþi dincolo de lagãrul comunist (Nicolae Herescu, Horia Stamatu, Vintilã Horia, Vasile Posteucã, Stan M. Popescu, George Uscãrescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, etc.). Dar, pentru a nu submina prea tare dominaþia asupra mass-mediei instalatã de-a lungul atâtor ani, cum bine se ºtie, libertatea de dupã 1989 a însemnat pentru majoritatea personalitãþilor mai înainte citate întredeschiderea portiþei din dos a literaturii române, cu retipãriri pe tãcute în tiraje minuscule si în condiþii precare.  Ca urmare, clonarea gândirii pe ºablon începutã de ocupantul sovietic dupã ciopârþirea României s-a continuat fãrã nici o stavilã, de ca si cum decembrie 1989 n-ar fi existat.

In mod surprinzãtor, uniformizarea mediaticã a gândirii am sesizat-o într-o carte (pe care autorul ei o crede revolutionarã, si care în foarte multe privinþe este remarcabilã, în ciuda faptului cã este construitã pornind de la niºte premize întru-totul false. In volumul A DOUA SCHIMBARE LA FATA (Iasi, 2008), victimã (fãrã de vinã) a indoctrinãrii post-decembriste, dl Theodor Codreanu avanseazã ideea cã mutilarea spiritualitãþii româneºti s-ar fi datorat în douã rânduri «trãdãrii intelectualilor», a doua oarã dupã 1989 si prima oarã prin acel colaboraþionism al intelectualilor pe care îl tot profereazã mass-media, prin lichele ce vorbesc de lichelism. Printr-o astfel de trãdare, dupã august 1944 s-ar fi petrecut o primã «schimbare la faþã» a României. Or, nu astfel s-a schimbat Tara în acei ani. Cum bine se ºtie, cu acordul þãrilor zise civilizate, dupã Yalta lui 1945, România a fost ciuntitã, jecmãnitã, decapitatã si transformatã dintr-o þarã liberã într-o « gubernie sovietizatã » (apud. Virgil Ierunca).  România nu s-a schimbat cu acel prilej «la faþã», cum nu s-a schimbat «a doua oarã la faþã», nici dupã abolirea comunismului. Pentru cã, dupã 1990, din punctul de vedere al culturii mediatizate, adicã « oficial », nu s-a petrecut nici o schimbare. Din contrã. Toþi aleºii culturii comuniste au rãmas în poziþiile dominante de dinainte de 1990, ceea ce l-a fãcut pe dl Ion Varlam sã vorbeascã in Pseudo-România –Conspirarea deconspirãrii (Ed. Vog, Bucureºti, 2004) de perpetuarea dominaþiei ideologice si dupã schimbarea de conþinut ideatic a ideologiei post-decembriste.

Aºadar, nici dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, nici dupã «revoluþia» din decembrie 1989, România nu a fost «trãdatã de intelectuali» si nici nu s-a « schimbat la faþã »(v. Theodor Codreanu, A DOUA SCHIMBARE LA FATA, Ed. Princeps Edit. IaºI, 2008) . Adevãrata ei faþã i-a fost vãzutã doar pe jumãtate: dupã anii cinzeci, fãrã scrierile exilaþilor, iar dupã 1990 numai dupã imaginea confecþionatã de Patapievici, Ornea, Tismãneanu, Liiceanu, asidiuu mediatizatã întru clonarea gândirii pe ºablon.

Si cum astfel de clone apar chiar ºi în scrierile unor oameni a cãror discernãmânt si dreaptã  judecatã le-am admirat nu de putine ori, mai cã ne vine sã credem

în cifrul ezoteric propus de Vasile Lovinescu basmului în care personajul greºeºte când împrãºtie dracii din casa pustie, din locul de care te puteai feri.